Recenzie Ordinea Mondiala de Henry Kissinger

O carte interesantă pentru cei ce doresc să aibă o viziune mai bună despre evoluția sistemelor internaționale. În paginile ei pot fi regăsite posibile explicații pentru relațiile dintre mulți actori internaționali.

Cartea poate fi găsită pe Emag sau pe Elefant

Ordinea Mondială este o carte scrisă de Henry Kissinger, renumit politolog american, fost consilier pe probleme de securitate internaţională şi Secretar de Stat în cadrul mai multor administraţii americane. A primit în 1973 Premiul Nobel pentru Pace pentru rolul său în negocierea acordurilor care au pus capăt războiului din Vietnam.

            Cartea este apărută în anul 2014 şi reprezintă o serie de reflecţii ale autorului asupra specificului naţiunilor şi a cursului istoriei. Este structurată în 9 capitole distincte şi face o trecere în revistă a sistemelor de putere pe care se bazează astăzi lumea internaţională în care trăim. În introducere autorul face câteva referiri la tipurile de ordine internaţională şi la două concepte de bază în ştiinţele politice, legitimitatea şi puterea.

            Primul capitol al cărţii îşi propune să expună într­o manieră complexă cum au evoluat sistemele europene de ordine între state. Astfel, autorul face apel la o ordine unică europeană, înfăptuită după o serie de conflicte pe principiile păcii de la Westfalia. Aminteşte totodată de Revoluţia Franceză şi de schimbările pe care aceasta le­a adus ordinii europene şi echilibrelor de putere din această zonă a lumii.

               Al doilea capitol se ocupă de sistemul echilibrului de putere European şi sfârşitul său, având în vedere ingerinţele ruseşti în echilibrul european, premisele unei noi ordini internaţionale, formarea statului german, relaţiile din perioada celor două războaie mondiale şi un posibil viitor european. În continuare, autorul face o analiză asupra islamismului şi a Orientului Mijlociu, pe care le consideră o lume dezorganizată. Începe cu un istoric al Imperiului Otoman şi al decăderii acestuia, trecând de asemenea prin probleme arzătoare ale acestei zone cum ar fi primăvara arabă, problema palestiniană şi declinul statelor din această regiune a lumii.

            Capitolul 4 are în vedere o relaţie mult disputată înspectrul internaţional, cea dintre Statele Unite ale Americii şi Iran, fiecare cu abordări diferite faţă de ordinea internaţională. Autorul face aici câteva referiri la istoricul Iranului, la cum această ţară influenţează ordinea mondială şi care pot fi previziunile pentru un viitor apropiat.

            Următoarele două capitole ale lucrării au în vedere o zonă foarte importantă pentru echilibrul internaţional prin prisma actorilor implicaţi şi a intereselor acestora de multe ori divergente, zona Asiei. Concepţiile diferite privind echilibrul de putere dintre statele europene şi cele asiatice ce s-au împământenit de-a lungul a sute de ani are consecinţe în prezent deoarece fac ca relaţiile să fie unele reci pe alocuri, ba chiar conflictuale atunci când problemele degenerează. Japonia şi India sunt actori importanţi în regiune care prin avansul tehnologic sau populaţia numeroasă de care dispun tind spre o poziţie consolidată într-un spaţiu geopolitic regional dar şi internaţional.  Poate cel mai important actor din această zonă este China, o ţară gigant atât din punct de vedere teritorial cât şi uman, aceasta având încă din cele mai vechi timpuri percepţie aparte de “regat de mijloc” şi de societate mai presus de toate celelalte, fapt ce pune probleme serioase în ceea ce priveşte cooperarea din regiune.

            Capitolul 7 face referire la conceptul de ordine mondială promovat de SUA, acela de a acţiona în numele întregii omeniri. Astfel, autorul trece în revistă perioade istorice importante şi doctrine promovate de diverşi presedinţi americani, de la Theodore Roosevelt, Woodrow Wilson până la Franklin Roosevelt şi noua ordine mondială propusă de acesta. Perioada Războiului Rece, una ce a marcat umanitatea, este descrisă în cartea lui Kissinger prin prisma unei puteri americane ambivalente. Acesta descrie începuturile acestui conflict, cât şi cele mai importante decizii din această perioadă tulbure a omenirii, cum ar fi războiul din Coreea, cel din Vietnam, sfârşitul războiului rece cât şi mai recentele intervenţii americane din Afganistan şi Irak.

            Cartea face referire în următorul capitol la o componentă indispensabilă vieţii noastre moderne, reprezentată de tehnologie. Astfel, autorul vorbeşte despre un echilibru şi o conştiinţă umană dată de tehnologie. Ordinea mondială este una cu totul diferită astăzi, într-o lume în care arme de distrugere în masă, nucleare şi nu numai, sunt la dispoziţia mai multor state dar şi grupări de tot felul. Politica externă este una schimbată în această eră digitală, în care informaţia circulă extrem de repede şi poate avea consecinţe neprevăzute. Factorul uman este unul foarte important în ecuaţia ordinii mondiale, pentru că oricât de bine ar fi puse la punct sistemele de ordine mondială oamenii sunt până la urmă imprevizibili iar acţiunile acestora nu pot fi întotdeauna încadrate în sfera raţionalului.

            Autorul încheie cartea cu o concluzie despre ordinea mondială în epoca noastră şi despre evoluţia ordinii internaţionale pe viitor.

            Pot spune după ce am lecturat această carte că este una importantă atât pentru specialiştii în domeniu cât şi pentru cei pasionaţi de relaţiile internaţionale şi de a înţelege mecanismele de putere din spatele deciziilor luate la nivel internaţional. Prin intermediul ei poţi înţelege mai bine cum au evoluat sistemele de putere şi că deciziile luate de liderii politici nu sunt aleatorii ci se bazează uneori pe tradiţii îndelungate de acţiune în această sferă, cel mai bun exemplu fiind poate cel chinez.

            Diferitele spaţii din mediul global au diferite abordări ale sistemului internaţional în funcţie de istoricul formării lor şi de interacţiunile diferite pe care le-au avut de-a lungul timpului cu ceilalţi actori la nivel internaţional. A aplica aceleaşi legi pentru toate spaţiile este o greşeală ce poate duce de multe ori chiar la conflicte, istoria repetându-se de multe ori.

            De asemenea, nu putem face previziuni asupra viitorului la nivel mondial fără să cunoaştem istoria celor mai importanţi actori. Marile puteri au evoluat de-a lungul istoriei având fiecare momente mai bune sau mai puţin bune, însă fiecare a încercat să îşi impună interesele măcar la un nivel regional. În lumea multipolară în care trăim astăzi şi cu capacităţile militare şi informaţionale pe care le deţin o serie de actori, este important să înţelegem că viitorul omenirii stă într-un echilibru de putere fragil uneori însă indispensabil însăşi rasei umane care altfel s-ar putea autodistruge.

Nu uita, cartea poate fi găsită pe Emag sau pe Elefant

Despre plăcerea de a fi ultimul

            Numele meu este Emanuel Zanoschi și am plăcerea, de cele mai multe ori,  să fiu ultimul. De multi ani, de la grădiniță, sunt ultimul. Și dacă la început, copil fiind, n-am înțeles prea bine, odată ce am crescut, mi-am dat seama că a fi ultimul nu e chiar un lucru rău.

            Sunt student al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice. Desigur, după cum poți ghici, am fost ultimul. Uneori, acest lucru nu a contat, am intrat la examenul oral pentru că așa mi-am dorit. Printre primii. Pentru că am învățat până acum că dacă vrei să fii lider pentru oamenii tăi, înseamnă că ești dispus să îți asumi riscuri. Dacă nu, poți să stai oricând în spate. Iar viața, în frumusețea ei, îți arată că e bine să fii echilibrat. Uneori e bine și ultimul. Alteori, e bine să fii primul.

            Am studiat Științe Politice. Am făcut-o din mai multe motive, dar poate cel mai important este acela că eu unul mă săturasem de oameni politici care își băteau joc de mine. Că existau oameni "șmecheri" ce nu joacă după aceleași reguli. Credeam acum câțiva ani că e rău. Mi-a fost arătat că poate fi și mai rău.  Că putem ajunge să fim conduși instituțional de oameni care nu sunt pregătiți. Ce consideră limba română una străină, dar în același timp sunt patrioți. Păcat. Dar ei suferă de un vedetism personal, de sindromul " sunt la putere pentru că m-au votat oamenii și fac ce vreau". O nu, ești acolo în slujba oamenilor și trebuie să dai socoteală. Te-am trimis acolo să pui în primul rând pentru a ne fi mai bine nouă tuturor. Din păcate, tu ai început cu tine. Și acolo ai terminat.

            Dar cel mai important, n-am putut înțelege cum acești oameni se puteau uita la mine ca să îmi ceară un vot. În campanie desigur. Atunci, în mijlocul oamenilor. Apoi, cât mai departe de ei. 4 sau 5 ani, depinde cât durează mandatul. N-am înțeles niciodată cum unii se pot uita din afișe, puse peste tot în jurul meu,  și să mă îndemne, sincer desigur, să le dau un vot. Pentru că va fi mai bine, pentru progres, pentru....pentru o iluzie vândută scump.

            În toți acești ani, mi-am dat seama că merită să lupți pentru ceea ce crezi. Iar eu am învățat că merită să lupți pentru libertatea umană. Merită să lupți pentru familia ta. Iar în acești ani am învățat că o asociație studențească poate fi o mare familie. Mi-am dat seama, din postura de voluntar, că nu ai nevoie de o funcție pentru a ajuta oamenii din jurul tău. Iar dacă sunt oameni care au avut încredere în tine și ți-au încredințat interesele lor printr-o funcție, prima ta sarcină este să te îngrijești să le fie mai bine.

            Indiferent dacă vei fi primul sau ultimul familia te va susține. Pentru că  asta e familia. Chiar dacă tu ai obiceiul prost să uiți de ei uneori când îți este bine. Ei au obiceiul bun să își amintească mereu de tine. Fie că ești primul sau ultimul.

P.S. Le mulțumesc tatălui meu, mamei mele, surorii mele pentru că că au fost oamenii care m-au susținut mereu și am putut spune cu mândrie, da, mă numesc Zanoschi și sunt mândru de asta. Chiar dacă sunt ultimul. Nimic nu te poate impiedica să fii primul.

P.S.2 Dacă ești student la Cuza poți să mergi să îți alegi reprezentantul în Senatul Universității. Nici o surpriză, mă găsesți pe listă ultimul de la Filosofie :)

  

Recenzie Cele 5 niveluri ale Leadershipului John Maxwell

Recenzie a cărții Cele 5 niveluri ale Leadershipului de John Maxwell

            În cele ce urmează voi prezenta o recenzie a unei cărți ce m-a influențat în ultima perioadă, având în vedere că în dezvoltarea personală a oricărei persoane este important să cunoască aspecte legate de această artă a conducerii oamenilor.

            Am ales această carte deoarece personal sunt interesat de acest domeniu, activând într-o asociație studențească și avand nevoie de minime cunoștințe în acest domeniu pentru a reuși să aduc un plus de valoare grupului din care fac parte. Autorul, unul dintre cei mai cunoscuți din acest domeniu, unii ar spune chiar " tatăl leadership-ului", John Maxwell, are o experiență de zeci de ani în acestă sferă de interese și este în măsură să ofere sfaturi bune și pe înțelesul oamenilor obișnuiți. John Maxwell scrie și alte cărți, unele dintre cele pe care le-am citit și care și-au lăsat amprenta asupra gândirii mele, cum ar fi "Dă sens vieții", "Uneori câștigi, uneori înveți" sau "Totul despre Lideri, Atitudine, Echipă, Relații". Lectura acestor cărți mi-a adus un real beneficiu și recomand parcurgerea lor persoanelor interesate de dezvoltarea personală.

            Cartea, apărută la editura Amaltea, are aproximatv 300 de pagini și este structurată pe mai multe capitole, fiecare având rolul de a descrie un anumit nivel de leadership, care sunt caracterisiticile persoanei care se află la acest nivel și ce poate face pentru a trece la un nivel superior. Ea debutează cu o descriere succintă a celor 5 niveluri ale leadership-ului urmată de un test al abilităților de leadership pe care fiecare cititor ar trebui să-l facă atât individual cât și din perspectiva membrilor echipei pentru că un lider adevărat este cel recunoscut de oamenii din echipa sa. În primul rând acest test este unul al cunoașterii de sine și al autoevaluării, însă, bine făcut și aplicat și membrilor din echipă arată o imagine de ansamblu asupra capabilităților de conducere ale persoanei în cauză. Desigur, după parcurgerea cărții ar mai putea fi abordat încă o dată, nivelul considerat inițial putând fi altul în urma experienței citirii cărții.

Cartea o poti găsi aici Cele 5 niveluri ale Leadershipului

            După acest test ce ar trebui să identifice nivelul de leadership la care se afla fiecare cititor interesat, autorul trece la primul nivel din cele 5, cel al Poziției, cel mai de jos nivel din Leadership. Astfel, singura influență pe care o are un leader la acest nivel este aceea ce însoțește funcția, oamenii urmând persoana respectivă de nevoie și nu pentru că și-ar dori ei acest lucru. Astfel, cei ce sunt la acest nivel pot fi șefi dar niciodată lideri cu adevărat. La acest nivel, atunci când liderii poziționali vor cere de la echipă mai mult timp sau efort, nu vor primi aceste lucruri. În concluzie, poziția nu oferă avantaje, aproape oricine putând ajunge la ea. Scopul principal al unui lider aflat la acest nivel ar fi acela al avansării, spre nivelul următor, cel al Permisiunii.

            Al doilea nivel arată o minimă dezvoltare a persoanei în cauză și se bazează în întregime pe relații, legături dezvoltate cu oamenii din echipă. Oamenii nu te mai urmează în virtutea funcției pe care o ai ci mai degrabă pentru că așa își doresc, pentru că liderul respectiv este atent la nevoile lor și își dezvoltă influența asupra lor ajutandu-i în primul rând.  Scopul liderilor de la acest nivel este îndreptat spre a construi relații de durată ce au la bază încrederea, rezultând astfel legături ferme și de durată. Autorul spune că îți pot plăcea oamenii și fără să îi conduci, dar pentru a conduce oamenii este o condiție necesară să îi placi.

            Al treilea nivel este cel al Producției, în care oamenii te urmează în virtutea rezultatelor de care esti capabil. Astfel influența și credibilitatea apare odată cu lucrurile finalizate cu succes de lideri și echipele lor, atrăgând astfel și alți oameni alături de ei. La acest nivel, apariția rezultatelor bune aduce și un nou elan echipei, făcând lucurile chiar mai bune. Se vor lua decizii mai dificile, se vor aborda proiecte mai îndrăznețe și toate datorită unui lider capabil să ducă lucurile la bun sfârșit și să valorifice avantajele nivelurilor prin care a trecut până acum.

            Nivelul al patrulea este despre a conferi altor oameni putere. De aceea, este intitulat nivelul Dezvoltării oamenilor, astfel liderii crescându-și puterea prin conferirea ei altora din echipă. Se folosesc de resursele pe care le au la dispoziție, de relații și de productivitate pentru a investi în cei ce îi urmează. Crește în acest fel performanța întregii echipe prin suma performanței tot mai multor lideri și echipa per ansamblu ajunge în acest fel la un nivel mult mai înalt. La acest nivel, liderii sunt urmați pentru lucrurile pe care le-au făcut pentru cei din jurul lor, la nivel personal. Liderii au șansa astfel să schimbe viața celor aflați în echipa lor.

            Ultimul nivel, cel al Apogeului, este cel mai înalt și mai greu de atins nivel al Leadership-ului. Acest nivel presupune pe lângă dragostea de oameni, dorința de învățare și alte abilități dobândite pe parcursul drumului pe calea nivelurilor de până acum și un talent natural îndreptat spre acest domeniu. Este cel mai greu să construiești o moștenire pe care să o lași în organizația pe care o conduci și să formezi oamenii care să o continue. Deși puțini oameni reușesc să facă acest lucru, cei care își dau silința trec de barierele propriului domeniu și reușesc să influențeze lumea ca ansamblu.

            Drumul pe care merge un lider nu este unul ușor, ba devine din ce în ce mai greu pe măsură ce acesta parcurge un nivel mai înalt. Totuși și recompensele pe care le primește un lider de nivel mare sunt din ce în ce mai mari. Fie că vorbim de cele materiale, fie de cele spirituale, survenite din dragostea pentru oameni dezvoltată de-a lungul timpului, acestea schimbă viața unui om. Dacă ascensiunea este una greoaie, căderea poate fi una foarte rapidă, de aceea liderul trebuie să fie atent să cultive mereu abilitățile dobândite la un nivel inferior și să nu neglijeze niciodată oamenii din jurul său, pentru că Leadership-ul nu există niciodată fără oameni.

            În ultimele rânduri ale cărții, autorul face portretul unui lider de nivel Apogeu pe care l-a întâlnit și cu care a reușit să stea de vorbă preluând astfel multe lecții în acest domeniu vast al Leadership-ului. Este vorba de profesorul și antrenorul de baschet John Wooden, cu mari performanțe în ceea ce înseamnă competițiile dintre universitățile americane. A fost numit de mai multe ori antrenorul anului, având ani în care echipa antrenată de el a câștigat toate meciurile la care a participat.Printre sfaturile deprinse de la acest om  se numără sinceritatea aplicată tuturor celor din jurul nostru, ajutarea celorlalți, citirea cu sete a cărților bune, realizarea unei capadopere din fiecare zi pe care o trăim, rugăciunea pentru îndrumare și mulțumirea pentru binecuvântări în fiecare zi. Pe baza experienței de o viață a antrenorului John Maxwell realizează o aplicare practică a principiilor leadership-ului referitoare la fiecare nivel, folosind din experiența antrenorului pentru a aduce exemple concrete de bune practici într-un domeniu competitiv prin definiție, cum este cel al sportului.

            Am citit această carte din interes, de plăcere și pentru că sunt atras de acest domeniu. Totodată , cred că această artă ar trebui să intereseze toți oamenii, fie că au poziții de conducere sau nu, pentru că în fiecare aspect al vieții este important să avem abilitățile de a influența și inspira oamenii din jurul nostru. Doar atunci când vom fi convinși de faptul că prima dată trebuie să dăruim pentru a primi vom ajunge să ne dezvoltăm ca oameni și de ce nu ca lideri de succes.

Spor la citit!

 Cartea o poti găsi aici Cele 5 niveluri ale Leadershipului

Cum stai deoparte de știri false în 3 pași

        Fenomenul știrilor false a luat amploare odată cu ultimele alegeri prezidențiale din Statele Unite unde  s-a speculat faptul că unele dintre știrile vehiculate pe mediul online ar fi de fapt false și sunt promovate pentru a face vâlvă și a determina alegătorii să adopte o poziție față de candidat/contrară cu privire la candidatul advers.

        Din unele analize, ar fi fost destul de multe. Cam 115 știri false pro Trump împărtășite de atenție! 30 de milioane de ori și 41 știri false pro Clinton împărtășite de 7,6 milionae de ori[1]. Colosal dacă ar fi să dau o părere pe acest subiect. Dar dincolo de aceste alegeri care au trecut, mă voi referi în cele ce urmează la ce se întamplă în zilele noastre și mai aproape de noi.

        Ne confruntăm în această perioadă cu o infuzie de știri de tot felul, așa zise click-bait, link-uri puse doar pentru a atrage vizitatori. Din păcate o practică tot mai răspândită, aceasta ne acaparează în general feed-urile rețelelor sociale în  care activăm.

        Îți prezint 3 sfaturi prin care să eviți să fii dezinformat

    1. Accesează doar site-uri credibile, nu domenii cu nume ciudat, despre care nu poți afla mai nimic. În general sunt site-uri construite cu acest scop, de a atrage vizite care să fie mai apoi monetizate.

    2. Pedepsește orice tentativă prelungită de click-bait. Până și publicațiile mari apelează la aceste practici, foarte rar, dar acest aspect nu trebuie să treacă neobservat. Folosește butoanele de report, dezabonare, unlike sau cele care dau un feedback negativ asupra materialului.

    3. Verifică înformația din mai multe surse. Nu întotdeauna o modalitate sigură, totuși una care să reducă mult din dezinformare. Unii specialiști spun că o știre ar trebui verificată din minim 3 surse pentru a fi considerată credibilă. Cu siguranță merită încercat.

Dacă ai și alte idei, le aștept într-un comentariu!

---

[1] https://web.stanford.edu/~gentzkow/research/fakenews.pdf

Trump castiga SUA

       Zilele acestea au fost alegeri prezidentiale in Statele Unite ale Americii. Subiect dezbatut si peste hotare, in multe tari ale lumii, pentru ca SUA au inca o anvergura mondiala.
Si totusi, neasteptat de-a lungul anului, s-a intamplat ca un om  controversat Donald J. Trump sa castige aceste alegeri in fata lui Hillary Clinton, un om reprezentativ al sistemului  administrativ si fost Secretar de Stat.
       Pentru cei ce au urmarit fenomenul alegerilor in ultima perioada cred ca nu a mai fost o surpriza atat de mare. Desi in prima parte a anului sortii pareau sa incline catre o victorie a democratei Clinton, ultima parte a campaniei a adus o inclinare a parerilor catre Trump, din mai multe motive.
       In primul rand, cred ca oamenii de pe intreg globul nu mai au incredere in guvernele si administratiile propriilor state. Din pacate, globalizarea a adus si o serie de dezavantaje legate de securitatea muncii, a importurilor de produse ieftine din tari precum China si a problemelor legate de somajul si salariile relativ mici din fiecare tara ce afecteaza perceptia cetatenilor asupra puterii guvernelor de a asigura bunastarea lor.
       In al doilea rand, apare o problema legata de media in general. In cazul acestor alegeri, s-a observat o coalizare a trusturilor de media americane in jurul candidatei democrate si o atitudine de respingere (pe alocuri totala) fata de candidatul republican. S-a dovedit a fi un joc periculos, in perspectiva in care oamenii in general ajung sa se bazeze tot mai putin pe sursele clasice de informare si formare a opiniilor politice.
       Un alt aspect este legat in vizunea mea de "visul american". Da, Donald Trump reprezinta pentru americanul de rand acel vis la care probabil fiecare dintre ei nutresc in secret. Visul ce presupune ca SUA este un stat liber in care poti sa te imbogatesti daca esti destul de abil sa folosesti circumstantele din jurul tau in favoarea ta.
       Concluzia este ca "soarele rasare in continuare" indiferent de cine a fost ales Presedinte in SUA. Cred ca indiferent daca in SUA, Fed Rusa, China, Franta este ales un presedinte sau altul este de datoria fiecarui popor sa-si faureasca destinul. Da, in deciziile internationale, cuvantul marilor state va cantari mai mult decat interesele statelor mici. Totusi, cred ca ar trebui sa incetam ca neam sa mai asteptam sa ne " salveze " unii si altii.
       Tu de ce crezi ca a castigat Trump alegerile?

Rezumat " Stai drept!" Alex David

 "Stai drept! Ghid de atitudine masculina" scris de Alex David, cel care semneaza articolele de pe www.fiibarbat.ro , este o carte ce se ridica, fara indoiala, la nivelul tuturor celorlalte ghiduri disponibile pe site.

L-am achizitionat fara sa stau pe ganduri deoarece am cumparat pana acum toate celelalte ghiduri si parcurgandu-le am aflat foarte multe informatii folositoare.

Prima intrebare ce va vine in minte este " de ce ar trebui sa cumpar un ghid despre atitudine masculina?" . In mod normal, nu ar trebui. In structura ta genetica exista toate genele necesare pentru ca tu sa te comporti ca un barbat. De fapt, fiecare este construit de la natura gata sa-si duca rolul la capat. Totusi, acest lucru se intampla foarte rar. Te rog sa te uiti in jur si sa observi cati dintre cei ce arata a barbati se poarta ca atare si cati se poarta mai degraba ca niste, cum sa le zic...imitatii de barbati?

Din pacate, societatea te bombardeaza cu informatii total nefolositoare. Dar asta nu e tot, aceste "informatii" ajung sa iti schimbe atitudinea atat de mult incat la un moment dat ( desi nu realizezi, acesta fiind poate cel mai grav lucru) nu te mai porti asa cum te-a lasat natura, ca un barbat.

Este o carte ce te va indruma spre o viata echilibrata, una in care faptul ca iti folosesti atitudinea iti va face loc in marea de pseudomasculi ce te inconjoara.

Titlul nu este ales la intamplare. Este unul dintre sfaturile cele mai importante, acela de a sta drept in orice situatie si de a merge mai departe cu fruntea sus. Asa ca, pentru a cita autorul, "stai drept barbate!"

P.S. Ghidul il gasesti aici:http://www.fiibarbat.ro/stai-drept/#more-7641

Nehotararea de a vota

Primul tur al alegerilor prezidentiale a trecut,cu un rezultat cred eu predictibil.
Acum,in ajunul turului al doilea, suntem pusi in fata unei alegeri,grea pentru unii,deja stiuta pentru altii.
Poate ca unii inca sunt nehotarati,inca mai "cantaresc" alegerea trebuie sa o faca.Pe bune?
Inteleg,este alegerea de a merge sau nu la vot.Pentru ca, aflat fata in fata cu buletinul de vot,pentru tine, cetateanul ce nu vrei sa-ti omori viitorul,nu exista decat o alegere.
Poate nu stiti, unii dintre voi,dar altii nu pot uita atat de usor. Spre exemplu,eu nu pot uita promisiunile de a " NU " explora si exploata gaze de sist in zona Birlad  si Vaslui. Nu pot sa uit cum au iesit in strada mai mult de 5000 de birladeni pentru a-si apara ultima speranta,sanatatea. NU  uit cum rosii i-au sustinut atunci,cum au castigat alegerile si au intors interesele dupa ce, cu buna credinta, oamenii le-au dat votul.
 Va amintiti de 1 Apilie 2014? Nu,nu de ziua pacalelilor.Desi,daca stau sa ma gandesc, supraaccizarea benzinei si motorinei a fost o pacaleala,dar nu pentru buzunar,ci pentru kilometrii de autostrada virtuali spre care,chipurile, trebuiau sa mearga acesti bani.Dar nu au mai mers.Si nici nu vor mai merge.
 V-ati gandit vreodata de ce nu avem bani pentru doctorii ce pleaca pe capete in strainatate( stai,au mai ramas sau au plecat toti?) pentru profesorii care numai la lectie nu se mai pot gandi cand veniturile majoritatii lor sunt la nivelul gunoierilor din alte tari? V-ati gandit de ce firmele de stat dau faliment pe capete,de ce lucarile publice tin in jur de 1 an( nu finalizarea lor ci durabilitatea) ?
Raspunsul e simplu dar totusi atat de greu de digerat: CORUPTIA.
Iar coruptia nu este o raceala,nu nu, este un cancer ce poate fi tratat doar prin schimbarea mentalitatii.Doar prin votul just,neinfluentat de sacose,de promisiuni desarte si umilirea celor care isi fac datoria de cetatean.
Pentru ca acum,e randul nostru. Pentru ca nu m-am nascut in comunism si nici nu vreau sa fac parte din neocomunism.Pentru ca nu cred in unirea hotilor si dezbinarea tarii.
Pentru ca stiu ca si votul meu conteaza, pentru asta voi vota progresul si nu bezna ultimilor 25 de ani!

De ce merg la vot

  Dreptul la libera exprimare este un drept fundamental al omului,castigat insa cu multa truda.

Castigul votului universal pare sa paleasca in fata indiferentei generale.Nu-i asa ca ne-am obisnuit cu sacosele electorale,cu promisiunile aruncate in campanie si cu uitarea subita de dupa?

 Ba da,si totusi.Acum cativa ani,cand am implinit anii majoratului nu am primit un "training" despre cum sa fii cetatean.Nu stiam ca odata cu 18 ani vine si puterea de decizie.Da, greu la inceput, mi-au trebuit cativa ani sa-mi dau seama ca doar dezamagirea vis-a-vis de politica in general nu va aduce schimbarea asteptata ca o minune.

   Si daca?

  Daca totusi schimbarea porneste de la noi? Daca acum vom intelege, macar noi tinerii, cei satui de voturi prost date,voturi ce fac praf viitorul nostru, ca totusi avem un cuvant de spus,ca avem, macar odata la cativa ani, stampila in mana?

 Si nu,sunt realist,doar eu nu fac minuni dintr-o stampila pe o hartie.Dar impreuna cu tine,cu toti cei din generatia noastra, PUTEM!

  Nu crezi ca cei dinaintea nostra si-au facut rolul de "generatie de sacrificiu"? Vrei sa continui?

 Pentru ca viitorul,sta in mainile noastre.Asa ca tinere,iesi la vot!

Despre "Sufletul Europei" cu Mihai Razvan Ungureanu

Am avut astazi oportunitatea de a participa la conferinta desfasurata la Universitatea "Alexandru Ioan Cuza" din Iasi ce a avut ca tematica "un suflet".
Dar nu un simplu suflet,ci poate cel mai discutat din ultima perioada."Sufletul" este cel al Europei,cel greu incercat de soarta de-a lungul timpului.
Ne putem intreba de ce acum ar putea fi ceva diferit.
Pai,din mai multe motive:
In primul rand,acum nu mai vorbim de fauritorii cu sabii si topoare.Acum vorbim de fauritorii cu butoane si conducte ce par a avea chiar mai multa influenta.
In al doilea rand,contextul geopolitic este in continua miscare.Vorbim despre o diversitate ce nu vrea sa se integreze in unitate,ce crede ca libertatea individuala este cea mai importanta raza de lumina.Si are dreptate,este momentul ca,dupa ce am fost impinsi din toate partile, sa ajungem sa spunem ca noi,dupa mult timp,ne decidem propriul viitor.
Acest lucru a fost subliniat si de domnul Ungureanu in prelegerea sa.Este timpul sa ne afirmam,fie ca vrem sau nu,istoria vine peste noi.
Suntem pregatiti?

Jurnalul unui killer sentimental,Luis Sepulveda

Jurnalul unui killer sentimental este povestea unui profesionist ce urmareste o ultima victima.
Romanul incepe cu o calatorie la Madrid,unde subiectul nostru primeste,odata ajuns la hotel,detaliile misiunii sale.Pare sa dezvolte o legatura stranie cu imaginea tintei sale,un barbat ce se va dovedi mai greu de gasit si omorat decat parea in prima faza.
Rasplata pentru acest "serviciu" este o suma de sase zerouri,fapt amintit de reflexia protagonistului ce este singurul confident avand in vedere meseria.Insa criminalul nostru incalca una dintre propriile reguli,aceea de a fi un criminal singur.Astfel,iubeste o frantuzoaica intalnita intr-o cafenea deja de trei ani,timp in care a transformat-o dintr-o simpla studenta intr-o adevarata iubitoare de lux.
Aventura se muta in Istambul,acolo unde profesionistul nostru descopera ca tinta sa este de fapt protejata de DEA,fapt ce face omorul mult mai greu de comis.
Acest fapt dubleaza recompensa,insa complica si lucrurile.Asasinul ajunge in Mexic,dupa o escala la Paris unde isi aduce aminte de momentele petrecute alaturi de fosta iubita frantuzoaica.Aici,dupa o alta discutie plictisitoare cu un taximetrist pe drumul de la aeroport la hotel,"gaseste" repede un pistol la unul dintre bodyguarzii unui club.Dupa o panda de aproape de o zi,protagonistul il gaseste pe cel ce ii scapase in capitala turca impreuna cu...surpriza,chiar iubita sa care acum voia totusi o impacare.
Fara sa stea pe ganduri,el ii omoara pe cei doi,incheind astfel cariera sa de profesionist.