Numele
meu este Emanuel Zanoschi și am
plăcerea, de cele mai multe ori, să fiu
ultimul. De multi ani, de la grădiniță, sunt ultimul. Și dacă la început, copil
fiind, n-am înțeles prea bine, odată ce am crescut, mi-am dat seama că a fi
ultimul nu e chiar un lucru rău.
Sunt
student al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice. Desigur, după
cum poți ghici, am fost ultimul. Uneori, acest lucru nu a contat, am intrat la
examenul oral pentru că așa mi-am dorit. Printre primii. Pentru că am învățat
până acum că dacă vrei să fii lider pentru oamenii tăi, înseamnă că ești dispus
să îți asumi riscuri. Dacă nu, poți să stai oricând în spate. Iar viața, în
frumusețea ei, îți arată că e bine să fii echilibrat. Uneori e bine și ultimul.
Alteori, e bine să fii primul.
Am
studiat Științe Politice. Am făcut-o din mai multe motive, dar poate cel mai
important este acela că eu unul mă săturasem de oameni politici care își băteau
joc de mine. Că existau oameni "șmecheri" ce nu joacă după aceleași
reguli. Credeam acum câțiva ani că e rău. Mi-a fost arătat că poate fi și mai
rău. Că putem ajunge să fim conduși
instituțional de oameni care nu sunt pregătiți. Ce consideră limba română una
străină, dar în același timp sunt patrioți. Păcat. Dar ei suferă de un vedetism
personal, de sindromul " sunt la putere pentru că m-au votat oamenii și
fac ce vreau". O nu, ești acolo în slujba oamenilor și trebuie să dai
socoteală. Te-am trimis acolo să pui în primul rând pentru a ne fi mai bine
nouă tuturor. Din păcate, tu ai început cu tine. Și acolo ai terminat.
Dar
cel mai important, n-am putut înțelege cum acești oameni se puteau uita la mine
ca să îmi ceară un vot. În campanie desigur. Atunci, în mijlocul oamenilor.
Apoi, cât mai departe de ei. 4 sau 5 ani, depinde cât durează mandatul. N-am
înțeles niciodată cum unii se pot uita din afișe, puse peste tot în jurul meu, și să mă îndemne, sincer desigur, să le dau un
vot. Pentru că va fi mai bine, pentru progres, pentru....pentru o iluzie
vândută scump.
În
toți acești ani, mi-am dat seama că merită să lupți pentru ceea ce crezi. Iar
eu am învățat că merită să lupți pentru libertatea umană. Merită să lupți
pentru familia ta. Iar în acești ani am învățat că o asociație studențească
poate fi o mare familie. Mi-am dat seama, din postura de voluntar, că nu ai
nevoie de o funcție pentru a ajuta oamenii din jurul tău. Iar dacă sunt oameni
care au avut încredere în tine și ți-au încredințat interesele lor printr-o
funcție, prima ta sarcină este să te îngrijești să le fie mai bine.
Indiferent
dacă vei fi primul sau ultimul familia te va susține. Pentru că asta e familia. Chiar dacă tu ai obiceiul
prost să uiți de ei uneori când îți este bine. Ei au obiceiul bun să își
amintească mereu de tine. Fie că ești primul sau ultimul.
P.S. Le mulțumesc tatălui meu, mamei mele, surorii
mele pentru că că au fost oamenii care m-au susținut mereu și am putut spune cu
mândrie, da, mă numesc Zanoschi și sunt mândru de asta. Chiar dacă sunt
ultimul. Nimic nu te poate impiedica să fii primul.
P.S.2 Dacă ești student la Cuza poți să mergi să îți
alegi reprezentantul în Senatul Universității. Nici o surpriză, mă găsesți pe
listă ultimul de la Filosofie :)