Despre plăcerea de a fi ultimul

            Numele meu este Emanuel Zanoschi și am plăcerea, de cele mai multe ori,  să fiu ultimul. De multi ani, de la grădiniță, sunt ultimul. Și dacă la început, copil fiind, n-am înțeles prea bine, odată ce am crescut, mi-am dat seama că a fi ultimul nu e chiar un lucru rău.

            Sunt student al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice. Desigur, după cum poți ghici, am fost ultimul. Uneori, acest lucru nu a contat, am intrat la examenul oral pentru că așa mi-am dorit. Printre primii. Pentru că am învățat până acum că dacă vrei să fii lider pentru oamenii tăi, înseamnă că ești dispus să îți asumi riscuri. Dacă nu, poți să stai oricând în spate. Iar viața, în frumusețea ei, îți arată că e bine să fii echilibrat. Uneori e bine și ultimul. Alteori, e bine să fii primul.

            Am studiat Științe Politice. Am făcut-o din mai multe motive, dar poate cel mai important este acela că eu unul mă săturasem de oameni politici care își băteau joc de mine. Că existau oameni "șmecheri" ce nu joacă după aceleași reguli. Credeam acum câțiva ani că e rău. Mi-a fost arătat că poate fi și mai rău.  Că putem ajunge să fim conduși instituțional de oameni care nu sunt pregătiți. Ce consideră limba română una străină, dar în același timp sunt patrioți. Păcat. Dar ei suferă de un vedetism personal, de sindromul " sunt la putere pentru că m-au votat oamenii și fac ce vreau". O nu, ești acolo în slujba oamenilor și trebuie să dai socoteală. Te-am trimis acolo să pui în primul rând pentru a ne fi mai bine nouă tuturor. Din păcate, tu ai început cu tine. Și acolo ai terminat.

            Dar cel mai important, n-am putut înțelege cum acești oameni se puteau uita la mine ca să îmi ceară un vot. În campanie desigur. Atunci, în mijlocul oamenilor. Apoi, cât mai departe de ei. 4 sau 5 ani, depinde cât durează mandatul. N-am înțeles niciodată cum unii se pot uita din afișe, puse peste tot în jurul meu,  și să mă îndemne, sincer desigur, să le dau un vot. Pentru că va fi mai bine, pentru progres, pentru....pentru o iluzie vândută scump.

            În toți acești ani, mi-am dat seama că merită să lupți pentru ceea ce crezi. Iar eu am învățat că merită să lupți pentru libertatea umană. Merită să lupți pentru familia ta. Iar în acești ani am învățat că o asociație studențească poate fi o mare familie. Mi-am dat seama, din postura de voluntar, că nu ai nevoie de o funcție pentru a ajuta oamenii din jurul tău. Iar dacă sunt oameni care au avut încredere în tine și ți-au încredințat interesele lor printr-o funcție, prima ta sarcină este să te îngrijești să le fie mai bine.

            Indiferent dacă vei fi primul sau ultimul familia te va susține. Pentru că  asta e familia. Chiar dacă tu ai obiceiul prost să uiți de ei uneori când îți este bine. Ei au obiceiul bun să își amintească mereu de tine. Fie că ești primul sau ultimul.

P.S. Le mulțumesc tatălui meu, mamei mele, surorii mele pentru că că au fost oamenii care m-au susținut mereu și am putut spune cu mândrie, da, mă numesc Zanoschi și sunt mândru de asta. Chiar dacă sunt ultimul. Nimic nu te poate impiedica să fii primul.

P.S.2 Dacă ești student la Cuza poți să mergi să îți alegi reprezentantul în Senatul Universității. Nici o surpriză, mă găsesți pe listă ultimul de la Filosofie :)