Followlike

Followlike

luni, 22 octombrie 2018

Despre plăcerea de a fi ultimul



            Numele meu este Emanuel Zanoschi și am plăcerea, de cele mai multe ori,  să fiu ultimul. De multi ani, de la grădiniță, sunt ultimul. Și dacă la început, copil fiind, n-am înțeles prea bine, odată ce am crescut, mi-am dat seama că a fi ultimul nu e chiar un lucru rău.

            Sunt student al Facultății de Filosofie și Științe Social Politice. Desigur, după cum poți ghici, am fost ultimul. Uneori, acest lucru nu a contat, am intrat la examenul oral pentru că așa mi-am dorit. Printre primii. Pentru că am învățat până acum că dacă vrei să fii lider pentru oamenii tăi, înseamnă că ești dispus să îți asumi riscuri. Dacă nu, poți să stai oricând în spate. Iar viața, în frumusețea ei, îți arată că e bine să fii echilibrat. Uneori e bine și ultimul. Alteori, e bine să fii primul.

            Am studiat Științe Politice. Am făcut-o din mai multe motive, dar poate cel mai important este acela că eu unul mă săturasem de oameni politici care își băteau joc de mine. Că existau oameni "șmecheri" ce nu joacă după aceleași reguli. Credeam acum câțiva ani că e rău. Mi-a fost arătat că poate fi și mai rău.  Că putem ajunge să fim conduși instituțional de oameni care nu sunt pregătiți. Ce consideră limba română una străină, dar în același timp sunt patrioți. Păcat. Dar ei suferă de un vedetism personal, de sindromul " sunt la putere pentru că m-au votat oamenii și fac ce vreau". O nu, ești acolo în slujba oamenilor și trebuie să dai socoteală. Te-am trimis acolo să pui în primul rând pentru a ne fi mai bine nouă tuturor. Din păcate, tu ai început cu tine. Și acolo ai terminat.

            Dar cel mai important, n-am putut înțelege cum acești oameni se puteau uita la mine ca să îmi ceară un vot. În campanie desigur. Atunci, în mijlocul oamenilor. Apoi, cât mai departe de ei. 4 sau 5 ani, depinde cât durează mandatul. N-am înțeles niciodată cum unii se pot uita din afișe, puse peste tot în jurul meu,  și să mă îndemne, sincer desigur, să le dau un vot. Pentru că va fi mai bine, pentru progres, pentru....pentru o iluzie vândută scump.

            În toți acești ani, mi-am dat seama că merită să lupți pentru ceea ce crezi. Iar eu am învățat că merită să lupți pentru libertatea umană. Merită să lupți pentru familia ta. Iar în acești ani am învățat că o asociație studențească poate fi o mare familie. Mi-am dat seama, din postura de voluntar, că nu ai nevoie de o funcție pentru a ajuta oamenii din jurul tău. Iar dacă sunt oameni care au avut încredere în tine și ți-au încredințat interesele lor printr-o funcție, prima ta sarcină este să te îngrijești să le fie mai bine.

            Indiferent dacă vei fi primul sau ultimul familia te va susține. Pentru că  asta e familia. Chiar dacă tu ai obiceiul prost să uiți de ei uneori când îți este bine. Ei au obiceiul bun să își amintească mereu de tine. Fie că ești primul sau ultimul.

P.S. Le mulțumesc tatălui meu, mamei mele, surorii mele pentru că că au fost oamenii care m-au susținut mereu și am putut spune cu mândrie, da, mă numesc Zanoschi și sunt mândru de asta. Chiar dacă sunt ultimul. Nimic nu te poate impiedica să fii primul.

P.S.2 Dacă ești student la Cuza poți să mergi să îți alegi reprezentantul în Senatul Universității. Nici o surpriză, mă găsesți pe listă ultimul de la Filosofie :)

  

miercuri, 31 ianuarie 2018

Recenzie Cele 5 niveluri ale Leadershipului John Maxwell

Recenzie a cărții Cele 5 niveluri ale Leadershipului de John Maxwell

            În cele ce urmează voi prezenta o recenzie a unei cărți ce m-a influențat în ultima perioadă, având în vedere că în dezvoltarea personală a oricărei persoane este important să cunoască aspecte legate de această artă a conducerii oamenilor.
            Am ales această carte deoarece personal sunt interesat de acest domeniu, activând într-o asociație studențească și avand nevoie de minime cunoștințe în acest domeniu pentru a reuși să aduc un plus de valoare grupului din care fac parte. Autorul, unul dintre cei mai cunoscuți din acest domeniu, unii ar spune chiar " tatăl leadership-ului", John Maxwell, are o experiență de zeci de ani în acestă sferă de interese și este în măsură să ofere sfaturi bune și pe înțelesul oamenilor obișnuiți. John Maxwell scrie și alte cărți, unele dintre cele pe care le-am citit și care și-au lăsat amprenta asupra gândirii mele, cum ar fi "Dă sens vieții", "Uneori câștigi, uneori înveți" sau "Totul despre Lideri, Atitudine, Echipă, Relații". Lectura acestor cărți mi-a adus un real beneficiu și recomand parcurgerea lor persoanelor interesate de dezvoltarea personală.
            Cartea, apărută la editura Amaltea, are aproximatv 300 de pagini și este structurată pe mai multe capitole, fiecare având rolul de a descrie un anumit nivel de leadership, care sunt caracterisiticile persoanei care se află la acest nivel și ce poate face pentru a trece la un nivel superior. Ea debutează cu o descriere succintă a celor 5 niveluri ale leadership-ului urmată de un test al abilităților de leadership pe care fiecare cititor ar trebui să-l facă atât individual cât și din perspectiva membrilor echipei pentru că un lider adevărat este cel recunoscut de oamenii din echipa sa. În primul rând acest test este unul al cunoașterii de sine și al autoevaluării, însă, bine făcut și aplicat și membrilor din echipă arată o imagine de ansamblu asupra capabilităților de conducere ale persoanei în cauză. Desigur, după parcurgerea cărții ar mai putea fi abordat încă o dată, nivelul considerat inițial putând fi altul în urma experienței citirii cărții.
Cartea o poti găsi aici Cele 5 niveluri ale Leadershipului
            După acest test ce ar trebui să identifice nivelul de leadership la care se afla fiecare cititor interesat, autorul trece la primul nivel din cele 5, cel al Poziției, cel mai de jos nivel din Leadership. Astfel, singura influență pe care o are un leader la acest nivel este aceea ce însoțește funcția, oamenii urmând persoana respectivă de nevoie și nu pentru că și-ar dori ei acest lucru. Astfel, cei ce sunt la acest nivel pot fi șefi dar niciodată lideri cu adevărat. La acest nivel, atunci când liderii poziționali vor cere de la echipă mai mult timp sau efort, nu vor primi aceste lucruri. În concluzie, poziția nu oferă avantaje, aproape oricine putând ajunge la ea. Scopul principal al unui lider aflat la acest nivel ar fi acela al avansării, spre nivelul următor, cel al Permisiunii.
            Al doilea nivel arată o minimă dezvoltare a persoanei în cauză și se bazează în întregime pe relații, legături dezvoltate cu oamenii din echipă. Oamenii nu te mai urmează în virtutea funcției pe care o ai ci mai degrabă pentru că așa își doresc, pentru că liderul respectiv este atent la nevoile lor și își dezvoltă influența asupra lor ajutandu-i în primul rând.  Scopul liderilor de la acest nivel este îndreptat spre a construi relații de durată ce au la bază încrederea, rezultând astfel legături ferme și de durată. Autorul spune că îți pot plăcea oamenii și fără să îi conduci, dar pentru a conduce oamenii este o condiție necesară să îi placi.
            Al treilea nivel este cel al Producției, în care oamenii te urmează în virtutea rezultatelor de care esti capabil. Astfel influența și credibilitatea apare odată cu lucrurile finalizate cu succes de lideri și echipele lor, atrăgând astfel și alți oameni alături de ei. La acest nivel, apariția rezultatelor bune aduce și un nou elan echipei, făcând lucurile chiar mai bune. Se vor lua decizii mai dificile, se vor aborda proiecte mai îndrăznețe și toate datorită unui lider capabil să ducă lucurile la bun sfârșit și să valorifice avantajele nivelurilor prin care a trecut până acum.
            Nivelul al patrulea este despre a conferi altor oameni putere. De aceea, este intitulat nivelul Dezvoltării oamenilor, astfel liderii crescându-și puterea prin conferirea ei altora din echipă. Se folosesc de resursele pe care le au la dispoziție, de relații și de productivitate pentru a investi în cei ce îi urmează. Crește în acest fel performanța întregii echipe prin suma performanței tot mai multor lideri și echipa per ansamblu ajunge în acest fel la un nivel mult mai înalt. La acest nivel, liderii sunt urmați pentru lucrurile pe care le-au făcut pentru cei din jurul lor, la nivel personal. Liderii au șansa astfel să schimbe viața celor aflați în echipa lor.
            Ultimul nivel, cel al Apogeului, este cel mai înalt și mai greu de atins nivel al Leadership-ului. Acest nivel presupune pe lângă dragostea de oameni, dorința de învățare și alte abilități dobândite pe parcursul drumului pe calea nivelurilor de până acum și un talent natural îndreptat spre acest domeniu. Este cel mai greu să construiești o moștenire pe care să o lași în organizația pe care o conduci și să formezi oamenii care să o continue. Deși puțini oameni reușesc să facă acest lucru, cei care își dau silința trec de barierele propriului domeniu și reușesc să influențeze lumea ca ansamblu.
            Drumul pe care merge un lider nu este unul ușor, ba devine din ce în ce mai greu pe măsură ce acesta parcurge un nivel mai înalt. Totuși și recompensele pe care le primește un lider de nivel mare sunt din ce în ce mai mari. Fie că vorbim de cele materiale, fie de cele spirituale, survenite din dragostea pentru oameni dezvoltată de-a lungul timpului, acestea schimbă viața unui om. Dacă ascensiunea este una greoaie, căderea poate fi una foarte rapidă, de aceea liderul trebuie să fie atent să cultive mereu abilitățile dobândite la un nivel inferior și să nu neglijeze niciodată oamenii din jurul său, pentru că Leadership-ul nu există niciodată fără oameni.
            În ultimele rânduri ale cărții, autorul face portretul unui lider de nivel Apogeu pe care l-a întâlnit și cu care a reușit să stea de vorbă preluând astfel multe lecții în acest domeniu vast al Leadership-ului. Este vorba de profesorul și antrenorul de baschet John Wooden, cu mari performanțe în ceea ce înseamnă competițiile dintre universitățile americane. A fost numit de mai multe ori antrenorul anului, având ani în care echipa antrenată de el a câștigat toate meciurile la care a participat.Printre sfaturile deprinse de la acest om  se numără sinceritatea aplicată tuturor celor din jurul nostru, ajutarea celorlalți, citirea cu sete a cărților bune, realizarea unei capadopere din fiecare zi pe care o trăim, rugăciunea pentru îndrumare și mulțumirea pentru binecuvântări în fiecare zi. Pe baza experienței de o viață a antrenorului John Maxwell realizează o aplicare practică a principiilor leadership-ului referitoare la fiecare nivel, folosind din experiența antrenorului pentru a aduce exemple concrete de bune practici într-un domeniu competitiv prin definiție, cum este cel al sportului.
            Am citit această carte din interes, de plăcere și pentru că sunt atras de acest domeniu. Totodată , cred că această artă ar trebui să intereseze toți oamenii, fie că au poziții de conducere sau nu, pentru că în fiecare aspect al vieții este important să avem abilitățile de a influența și inspira oamenii din jurul nostru. Doar atunci când vom fi convinși de faptul că prima dată trebuie să dăruim pentru a primi vom ajunge să ne dezvoltăm ca oameni și de ce nu ca lideri de succes.
Spor la citit!
 Cartea o poti găsi aici Cele 5 niveluri ale Leadershipului


Profitshare